Vreau mai întâi de toate să încep cu un banc de pe timpul studenției mele de la ULIM, ( vreau să specific pentru unsul lui Dumnezeu în Moldova, pentru Andrei Năstase că este un banc, istoricii o să-mi înțeleaga ironia)
Despre atitudinea mea fata de biserica am scris déjà intr-un articol postat pe 11 ianuarie 2019 ,, (Andrei tu esti mediocru insa imi placi! Te urmaresc! -https://plopandrew.blogspot.com/2019/01/andrei-tu-esti-mediocru-insa-imi-placi.html )
- Se zice că Sfântul Pentru s-a dus prin Imperiul Răului împreună cu un diavol ca să vadă toată națiunile! În fiecare prăpastie stătea câte o națiune. și fiecare națiune încerca să iasă din acea prăpastie și ca să îi împiedice să iasă din acea prăpastie undeva sus stăteau diavolii și împingeau înapoi jos! La națiunile precum francezi, polonezi, ucraineni, cehi, stăteau câte o armată de diavoli care îi împingeau pe toți înapoi care încercau să iasă din acea prăpastie pe când la moldoveni nu stătea nici un diavol și atunci Sfântul Petru îl întreabă pe diavol: de ce la francezi, polonezi, ucraineni, cehi stau câte o armată de diavoli pe când la moldoveni nu stă nici un diavol? La care diavolul îi răspunde: francezii, polonezii, cehii, ucrainenii se unesc și fac întotdeauna câte o revoluție împotriva Imperiului Răului pe când la moldoveni ei nici nu știu cine sunt ei și de unde provin și dacă vreun moldovean încearcă să iasă din prăpastie, ceilalți moldoveni îl trag înapoi astfel încât nici unul nu ajunge la suprafață!
Știți cum se zice pe la noi! Că în fiecare glumă este și o parte de adevăr și cele mai interesante glume sunt cele din viață! Republica Moldova stă în rahatul respectiv din cauza noastră, a moldovenilor că nu știm să ne unim în jurul unui lider iar dacă îl găsim pe acel lider, el începe să se creadă unsul lui Dumnezeu pe pământ și crede că i se permite totul și că i se va ierta orice! Când ni se pare că iaca, iaca o apărut și în Moldova un lider în care să ne putem baza, începe și ăsta să pună oamenii loiali rușilor în fruntea SIS-ului, CNA-ului, Ministerului Apărării, Curtea Constituțională iar el însuși îi invită la Ministerul Afacerilor și Internelor pe trimișii lui Dumnezeu cu iPhone de ultimă generație și cu mașini de lux ca să instaleze crucifix!
Fariseul de Năstase si despre profesorul Țîcu - https://plopandrew.blogspot.com/2019/09/fariseul-de-nastase-si-despre.html
Am văzut deasemenea că circulă tot felul de zvonuri printre polițiștii din Chișinău că vor vota cu Andrei Năstase la funcția de primar pentru ca să scape de el de la Ministerul Afacerilor Interne! Întrebarea pe care mi-o pun eu: dacă Andrei Năstase va câștiga și se va muta de la funcția de Ministrul al Afacerilor Interne la cea de primar, cine va ocupa locul la MAI? Iar primul lucru care îmi vine în gând este Fratele lui Andrei Nastase, Vasile Nastase care este înscris în buletinul de vot de la alegerile din 20 octombrie cu două prenume, Vasile - Andrei Nastase. Să nu uităm că Andrei Năstase în calitate de ministru MAI și-a pus cumătrul Gheorghe Balan la IGP iar acum Vasile Năstase candidează pe circumscripția numarul 33, acolo unde anterior a câștigat fratele său Andrei Năstase, candidat la fotoliul de primar al capitalei. Cine poate să poate să garanteze că Andrei Năstase nu și-l va pune pe fratele său ministru la MAI! Deasemenea Viceprim-ministrul și Ministrul Afacerilor Interne, Andrei Năstase, declară că familia sa și-a cumpărat în anul 2019 un autoturism model Volvo XC90, produs în anul 2018. Familia Năstase a plătit pentru această mașină aproape 42 de mii de euro. Andrei Năstase mai declară în declarația de avere un Nissan Maxima din 2004, cumpărat de familia sa în anul 2005, pentru care a plătit 10 mii de euro. ( ca să nu ziceți că spun minciuni deschideți acest link https://declaratii.ani.md/Documents/cni/previewDocHas/id/361880 - sau puteți sa vedeți toți miniștrii care și ce mașină are! Sursa https://agora.md/stiri/59743/ministri-pe-patru-roti-ce-autoturisme-declara-membrii-cabinetului-sandu-si-cine-a-dat-cei-mai-multi-bani-pe-ele-foto) Am văzut deasemenea atacurile lui Sergiu Mocanu la adresa lui Octavian Țîcu, probabil ar fi mai inteligent din partea mea ca să procedez ca și Octavian Țîcu și anume să-l ignor pe acest Sergiu Mocanu, însă nu pot să trec cu vederea ca un individ care se declară unionist îl atacă în cel mai mizerabil mod pe un alt unionist Octavian Țîcu! Vreau să vă aduc aminte că Sergiu Mocanu a fost numit consilier de către Vladimir Voronin cu misiuni speciale in mai 2005, acest post fiind instituit odata cu numirea sa. Acest Sergiu Mocanu a atacat-o și pe Valentina Cușnir: Vreau deasemenea să vă aduc la cunoștință despre „Votul istoric” din 4 aprilie 2005 pentru realegerea lui Vladimir Voronin în functia de președinte al Republicii Moldova a provocat polemici in Parlament iar Valentina Cușnir nu a votat pentru Vladimir Voronin pentru mai multe detalii vă rog să citiți acest articol
(Video) Caz ULUITOR! Vezi din ce cauză este atacată Valentina Cuşnir de către foști și actuali comuniști - https://plopandrew.blogspot.com/2018/11/video-caz-uluitor-vezi-din-ce-cauza.html ) De ce unii care se declară unioniști îi atacă pe alți unioniști! Cum naiba să-i învingi pe pro-rușii de socialiști și pe Andrei Năstase (PPDA) care a votat și el în favoarea rușilor la APCE ( https://plopandrew.blogspot.com/2019/06/glory-to-ukraine-glory-to-heroes.html) când ești atacat și de unii care se declară unioniști! Pentru că dacă apare vreun individ care merge împotriva rușilor ceilalți moldoveni îl vor atrage înapoi în ,,prăpastie"! Vreau să vă aduc la cunoștință că una din cursurile predate de Octavian Țîcu se numește ,,Ţările Blocului Comunist în perioada Războiului Rece" și i-aș încuraja pe unii ca înainte de a veni cu atacuri mizerabile la adresa profesorului Țîcu să afle mai multe despre programul social pentru tineret Expediţiile Memoriei. ( Citește mai jos interviu integral Octavian Țîcu//Expedițiile Memoriei (I): Basarabenii din regiunea Tomsk) iar pentru cei care nu le plac ce scriu despre Andrei Năstase și vin cu atacuri că aș fi trolul lui Plaha am să postez și pentru voi articolul integral De ce nu am încăput în avionul lui Plaha?).
Articole recomandate:
-CV-urile lui Andrei Năstase și Octavian Țîcu
De fiecare dată când vreau să scriu despre deportări parcă o fac pentru prima oară, chiar dacă am abordat tema în cărți și editoriale, am văzut sute de deportați și descendenți ai acestora, iar Expedițiile Memoriei sunt la a cincea ediție. O ediție pe care o desfășurăm chiar în aceste zile în regiunile Novosibirsk și Tomsk. Lucrurile și oamenii pe care îi întâlnim pe parcursul aflării noastre în Siberia ne schimbă paradigmele percepției acestui fenomen, care pare cunoscut și arhicunoscut în Republica Moldova, dar vă asigur că aprofundarea în această tematică te face să constați că lucrurile sunt mult mai complexe și mai complicate. Prin urmare, voi proceda la o explicare a fenomenului deportărilor prin prisma experiențelor personale pe care le trăim în regiunile Tomsk și Novosibirsk din Federația Rusă.
Ce sunt Expedițiile Memoriei?
În vederea realizării unui activism civic printre tinerii din Republica Moldova şi generarea unui consens social în societate, am considerat oportun, atunci când exercitam funcţia de Ministru al Tineretului şi Sportului, iniţierea unui program social pentru tineret – Expediţiile Memoriei – care avea drept scop atragerea acestuia într-un proces de cunoaştere aplicativă a istoriei noastre, prin implicarea nemijlocită a tinerilor în descoperirea acelor repere ale identităţii care ne-au modelat în timp. Unul din elementele cele mai importante ale cunoaşterii istorice este memoria deportărilor din anii 1941, 1949 și 1951, în timpul cărora mii de români, ruşi, ucraineni, găgăuzi, bulgari, evrei şi alte naţionalităţi ale Basarabiei istorice au fost deplasate de către regimul totalitar sovietic spre regiunile îndepărtate ale Uniunii Sovietice.
Programul are menirea organizării unor expediţii ale tinerilor pe timp de vară, care să se deplaseze la locurile deportărilor sovietice ale concetăţenilor noştri, care ar oferi posibilitatea implicării tinerei generaţii în cunoaşterea istoriei noastre, a identificării localităţilor unde au fost deplasaţi, a românilor/moldovenilor rămaşi acolo, prin recuperarea mormintelor acelor deportaţi, pentru redarea unei dimensiuni de conştientizare a trecutului nostru istoric prin prisma unor experienţe personale.
Impactul social şi educaţional al acestui proiect este extrem de complex şi poate avea efecte imediate şi de lungă durată asupra educării istorice a tinerilor din Republica Moldova, de angrenare a acestora în opera de recuperare a trecutului nostru istoric, a identificării unor puncte de reper comune între naţionalităţile conlocuitoare, marcate de efectele nocive ale perioadei sovietice, oferind acestora un nivel sporit de coeziune, o posibilitate sporită de comunicare şi de angrenare într-un dialog social menit să ne consolideze la nivel național.
În anii 2013 și 2014 am organizat primele două expediții în Kazahstan, iar, odată finalizată etapa kazahă, a apărut necesitatea continuării studierii traseelor deportărilor și strămutărilor basarabenilor în Federația Rusă (Siberia). În anii 2016 și 2017, Expedițiile Memoriei au cercetat în regiunea Irkutsk și ținutul Krasnoyarsk, unde s-a realizat un studiu în arhivele din ambele entități, identificarea moldovenilor/românilor aflați acolo, recuperarea mormintelor, realizarea unor filmări pentru punerea în circulație în spațiul românesc a istoriei lor, deopotrivă prin emisiuni la televiziunile din Republica Moldova și România, cât și prin realizarea a trei filme documentare. Alegerea regiunilor Tomsk și Novosibirsk pentru Expedițiile Memoriei 2018 este un rezultat al expedițiilor din regiunea Irkutsk (2016) și ținutul Krasnoyarsk (2017), care se află în vecinătatea imediată. Prin urmare, această expediție vine ca o continuare a proiectului din anul trecut, dar are o proprie dinamică, legată de numărul impresionant al deportaților din Basarabia în această regiune, care, în cele trei valuri, numără peste 15 mii de oameni.
Ce știm despre deportări dincolo de stereotipuri?
Lumea de la noi asociază deportările cu rușii, care au venit noaptea și ne-au încărcat în vagoane de vite, care mai târziu au ajuns în Siberia sau Asia Centrală, unde oamenii au fost descărcați și puși să supraviețuiască în condiții dificile. Dar dincolo de această realitate a memoriei orale, intens și abundent exploatată, o cunoaștere teoretică a procesului este deseori dificilă, ceea ce complică percepția corectă a acestui fenomen. Alții și acum mai consideră că deportările au fost „pe merit” („po zaslugam”) și că cei deportați au trebuit strămutați, pentru că erau „culaci, burjui, care exploatau săracii”, iar unele partide politice cum sunt socialiștii sau comuniștii în general le neagă. Cu aceeași atitudine se confruntă și foametea, care a omorât în Basarabia zeci de mii de oameni.
Deportările sau migrațiile forțate sunt o formă a represiunilor politice, întreprinse de stat în raport cu cetățenii săi sau cu cetățenii altor state, prin folosirea forței sau constrângerii. Există câteva caracteristici ale deportărilor: 1. Caracterul lor „administrativ”, scos din spațiul justiției și legalității, inclusiv celei sovietice, care nici măcar nu era respectată; 2. Caracterul de contingent, bazat pe liste, adică erau orientate nu în direcția unei persoane concrete sau a unui cetățean, ci a unor grupuri de oameni. Deciziile privind deportările erau adoptate, de regulă, de către liderii de partid și de stat, la inițiativa organelor poliției politice – OGPU, NKVD, KGB; 3. Scopul principal al deportărilor era ruperea maselor de oameni dintr-un mod de viață tradițional și firesc și strămutarea lor într-un mediu ostil, nefavorabil, de multe ori cu riscuri majore pentru viața lor.
Putem identifica două tipuri de deportări în URSS: deportările etnice, generate de raționamentele de politică externă, și deportările interne, impulsionate de motivațiile politicii interne. Deportările etnice au cuprins toți străinii încadrați în regimul sovietic, precum și cetățenii sovietici, reprezentanții ai popoarelor acelor state cu care URSS avea frontieră, era în relații ostile sau se afla în stare de război. Deportările aveau, din acest punct de vedere, atât scopul de „anticipare” și „prevenire”, cât și de modelare identitară. Contingente etnice clasice au fost polonezii, germanii, finlandezii, românii, etc.
La cea de-a doua categorie se atribuie acele popoare ale URSS care nu aveau, în primul rând, extensiuni peste frontiera sovietică, iar în al doilea rând, deportările urmăreau niște scopuri interne. Este exemplul clasic al kalmâcilor și al „popoarelor pedepsite” din Nordul Caucazului. O poziției intermediară între aceste două categorii ocupau evreii și armenii, etnii fără stat în afara URSS la acel moment, dar care aveau diaspore influente în exterior.
Unul din marile paradoxuri ale deportărilor este faptul că, pe măsură ce statul sovietic evolua, avea loc amplificarea aderenței la represiunile etnice și nu la cele de clasă, așa cum ar fi cerut ideologia comunistă. Spre exemplu, au existat zece popoare „pedepsite” pentru diferite acțiuni contra statului sovietic, care vor fi supuse deportării totale – germanii, karaceaevii, ingușii, cecenii, balcarii, finlandezii, coreenii, turcii-meshetini și tătarii din Crimeea.
Instrumentul principal de realizare a politicii de deportare au fost operațiunile de deportare. Ele presupuneau strămutarea unui contingent fixat de oameni, care se executa în termene fixe și într-un teritoriu concret, prin metode de constrângere sau forțat. Mai multe operațiuni de deportare erau organizate în campanii de deportare, care presupuneau concentrarea mai multor operațiuni izolate, cum a fost spre exemplu cazul cu multiplele operațiuni de deportare a germanilor „sovietici”.
Despre cifre
Mai multe erori sunt legate de prezentarea cifrelor celor deportați, atât în cazul celor din URSS, cât și, mai ales, în cazul celor din Basarabia și Nordul Bucovinei. Calculele cele mai credibile arată că, în cadrul deportărilor interne, adică asupra popoarelor care nu aveau extensiuni externe, au fost strămutate circa 6 milioane de persoane. Alte 6 milioane au fost strămutate în cadrul deportărilor etnice, iar împreună cu schimburile de populație, numărul total al celor deportați în URSS a constituit 14.5 milioane oameni. Din cele 52 de campanii de deportare, 38 de campanii sau 73 % erau cu caracter etnic.
Numărul celor deportați de pe teritoriul actual al Republicii Moldova este necunoscut și probabil va fi greu de identificat cu exactitate. În primul rând, pentru că statisticile sovietice priveau deportările din RSSM separat de cele din RSS Ucraineană, iar anumite izvoare românești prezintă deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei împreună. Asta explică conflictul cifrelor de cele mai multe ori. În al doilea rând, din teritoriul actual al regiunii transnistrene, considerată formal parte a Republicii Moldova, s-au făcut deportări începând cu anii 1930, care practic n-au fost și nu sunt contabilizate actualmente.
Conform statisticilor sovietice, constatăm că, în anul 1941, din RSS Moldovenească au fost deportate 22 648 persoane, dintre care 9 954 în Kazahstan; 352 – RASS Komi; 470 – regiunea Krasnoyarsk; 470 – regiunea Kirovsk; 6 085 – regiunea Omsk; 5 787 – regiunea Novosibirsk.
La 6 aprilie 1949 este adoptată hotărârea strict secretă Nr. 1290-467cc a Biroului Politic al CC al PC „Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, foștilor moșieri, marilor comercianți, complicilor ocupanților germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliției germane și românești, a membrilor partidelor politice, a gardiștilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât și a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”. Hotarârea prevedea deportarea a 11.280 familii care întruneau 40.850 persoane. În realitate, au fost deportate 11 253 familii sau 33 055 persoane. Acestea urmau sa fie strămutate pentru totdeauna în regiunile Kazahstanului de Sud, Djambul și Aktiubinsk, precum și regiunile Altai, Kurgan, Tiumen, Tomsk, Irkutsk din Federația Rusă.
Cel de-al treilea val din 1951, care a avut denumirea de Operațiunea „Nord”, a fost orientat spre confesiunile religioase, din Basarabia fiind deportate 723 de familii de iehoviști (2 617 de persoane).
Deportările din Tomsk: istorii necunoscute
Primele concluzii ale investigațiilor de teren din regiunile Tomsk și Novosibirsk, relevă câteva aspecte, în general, puțin cunoscute în Republica Moldova. În primul rând, trebuie să înlăturăm erorile de percepție legate de plasarea geografică a deportaților. În anul 1941, regiunea Novosibirsk cuprindea și regiunea Tomsk, care, din 1944, a devenit o regiune aparte. Tot contingentul de circa șase mii de oameni în 1941 a fost deportat în cele 12 raioane ale regiunii Narâm și cele două raioane de nord Șegarsk și Pihtovsk, care actualmente fac parte din regiunea Tomsk. Iar în anul 1949, întreg contingentul deportaților a fost repartizat în regiunea Tomsk și nu în Novosibirsk, prin urmare, regiunea Tomsk a fost una din cele mai principale destinații ale deportărilor din RSSM.
Expedițiile din Tomsk, la fel ca și cele din Irkutsk, înlătură un clișeu puternic ancorat în mentalitatea colectivă legată de deportări, și anume că toți basarabenii au revenit acasă după moartea lui Stalin. La sfârșitul URSS, recensământul din 1989 mai atesta peste 12 mii de moldoveni în regiune. Pe parcursul acestor zile am identificat deportați sau descendenți din toate valurile (1941, 1949 și 1951), ei locuind atât în orașul Tomsk, cât și pe teritorii extinse ale regiunii, mai ales în mediul rural. Unii dintre ei, cum este cazul basarabenilor din satul Pobeda, s-au unit după principiul regional (exemplul familiilor Gheorghiu, Caragheorghe și Tomov, originari din sudul Basarabiei, județul Ismail).
Un alt aspect neordinar legat de basarabeni este poziționarea elitară a diasporei, care confirmă calitatea celor deportați din Basarabia, în general elita economică, intelectuală și spirituală a provinciei. Cazul Nataliei Tomuleț (Krovețchi) din Cajba, Glodeni, profesoară universitară la Universitatea de Stat din Tomsk, al lui Vasile Apostolachi, agronom-șef și director de kolhoz, al lui Vladimir Krivoveaz din Bălți, directorul unei mari companii alimentare din Tomsk sau al Marinei Gheorghiu (Tomov) din Bolgrad, directoarea școlii din Pobeda, ne arată că potențialul uman al celor deportați a fost extraordinar, el găsindu-și realizare chiar și în aceste condiții nocive ale Siberiei, unde majoritatea dintre ei au trăit cu stigmatizarea de „dușmani ai poporului”.
Analiza deportărilor din regiunea Tomsk ne-a arătat și diversitatea etnică a deportărilor din Basarabia, cât și diversitatea lor regională: alături de români/moldoveni, noi am identificat evrei, bulgari și găgăuzi, descendenți din întreaga Basarabie, de la Hotin și Cernăuți, până la Reni și Ismail.
postat pe blog 17 iunie 2019
Am scris niște articole în care veneam cu critici la adresa Blocului ACUM și în special la faptul că și-au încălcat propiul angajament de a nu vota cu PSRM! Că au votat-o pe Greceanîi ( fostă comunistă azi socialistă) Speaker al Parlamentului! Că au cedat Ministerul Apărării socialiștilor! Și că s-a început cumătrismul prin guverne! Venirea și eliberarea lui Usatîi! Și despre faptul că dacă Kovesi ar ajunge Procuror General al RM, primele persoane care ar fi trebuit arestate sunt Sandu și Năstase pentru conflicte de interese! Am scris deasemenea în postări că mă aflu în prezent în Montreal/ Canada și că de 9 ani nu am fost în Republica Moldova (din 2010)! Și acum pentru toti cei care m-au criticat că sunt troll PD-ist! Denumirea titlului este unul dintre comentariile pe care le-am primit după criticile aduse Blocului ACUM!
-Cum poți să scrii că nu ai încăput în avionul lui Plaha din moment ce am scris că nu am fost în RM de 9 ani! Și întrebarea este de ce nu m-am întors din 2010 în RM?
- Se știe că odată ce Voronin a pierdut puterea și negocierile care au avut loc între liderii AIE, procuratura i-a revenit lui Plaha! Iar odată cu arestarea lui Filat, practic Plaha controla totul în RM! Și acuma întrebarea logică pentru cei care m-au tot numit troll PD-ist: dacă Plaha controla totul de ce eu nu m-am întors în RM!? Cum poți să fii trolul/angajatul lui Plaha și totodată să te temi să te întorci în Republica Moldova? Dacă nu cunoașteți istoria mea ar fi mai bine să nu aruncați cu gunoi!
Și pentru cei care nu au înțeles ce am scris până acuma le scriu încă odată: nu am fost niciodată trolul sau angajat al lui Plaha! Și nu am urcat în avionul lui Plaha pentru că din 2010 eu nu am mai pășit în Republica Moldova! În Canada sunt din decembrie 2017 și de atunci eu nu am mai părăsit această țară! Din 2012 pînă în 2016 eu am studiat Dreptul la Universitatea Româno-Americană și masterul la Analiza și Soluționarea Conflictelor la SNPSA (2013-2015/ București) Pentru cei care nu cunosc, România e țară vecină cu Moldova) și întrebarea logică pentru toți cei care au aruncat cu noroi în mine: îți trebuie câteva ore ca să ajungi cu autocarul din București în Chisinau și de ce nu m-am întors!? Atunci când nu dispui de informații și nu îmi cunoști istoria de ce naiba vii cu atacuri nefondate!
În cei 4 ani de studenție la drept mă duceam aproape săptămânal la Curtea de Apel București ca să văd cum funcționează justiția în România, iar un interes aparte erau procesele Direcției Naționale Anticorupție! Iar la televiziunile române vedeai în fiecare zi arestări a funționarilor publici! Dacă cineva din guvernul Maiei Sandu își face iluzii că o să comită infracțiuni și că va rămâne nepedepsit își face iluzii! Am să postez materialul integral mai jos în care unii au fost arestați de DNA pentru Doi pui, o mămăligă, trei peşti, o sticlă de whisky, mâncare pentru câini sau 15 fripturi sunt câteva dintre produsele pretinse sau primite drept mită de poliţiştii intraţi în vizorul DNA, în timp ce decanul de la Medicină Iaşi a favorizat un candidat pentru o tavă şi un ceainic.
Rolul Mass Mediei este de a fi câinele de pază al societății și de a aduce publicului larg abuzurile comise de funcționarii publici!
Ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene (MAEIE), Nicu Popescu, a anunțat de la Washington D.C, că se desparte de șeful său de cabinet, Andrei Popov, care ar fi și nașul său de cununie.
Am văzut că și Maia Sandu a făcut azi niște declarații precum că Andrei Năstase ar putea rămâne fără cumătru la IGP iar Gheorghe Balan a recunoscut că este cumătrul lui Andrei Năstase. Dacă nu s-ar fi pus presiune pe noii guvernanți despre relațiile de cumătrism/ conflict de interse ar fi ei procedat astfel?!
Deschide.md (sursa) scrie pe site că Andrei Năstase, noul ministru al Afacerilor Interne, împreună cu bodyguardul său, veteranul de război Ion Caraman, ar fi stopat și percheziționat în plină stradă automobilul de serviciu al șefului Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale (PCCOCS), Nicolai Chitoroagă. Sursele Deschide.MD ne-au comunicat că faptul ar fi avut loc în data de 15 iunie, în jurul orei 20:00, în Chișinău și că că aceste acțiuni se califică conform art.328 alin.(3) Cod Penal „Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu” săvârșite de o persoană publică, care conform legislației în vigoare se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani.
Iar pe 16 iunie Renato Usatîi a fost arestat de poliție la frontieră și a fost eliberat de procurorii PCCOCS.
Pe 15 iunie unii stopează și percheziționează în plină stradă automobilul de serviciu al șefului Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale (PCCOCS) iar pe 16 iunie Renato Usatîi a fost eliberat de procurorii PCCOCS. Vreau să cred totuși că este o coencidență și nimic altceva!
Post a Comment